sâmbătă, 20 octombrie 2012

Popa prostu'

M-am saturat ca pentru fiecare problema pe care o am sa mi se recomande "ca ar fi bine sa merg sa pup moastele, sa ma rog, sa tin post sau sa ma impartasesc". Pentru mine lucrurile astea nu mai functioneaza. Am fost de foarte multe ori in tinerete cuprins de un hazard moral religios de care m-am vindecat.

Cand eram mic credeam ca Dumnezeu este cel care ne va da sa mancam daca nu mergem la munca. Bunica mea mi-a relatat ca la varsta de 4 ani, in timp ce ma conducea la gradinita, am spus acest lucru. La 4 ani asta era perceptia mea. Ii spusesem atunci sa mearga cu mine la gradinita si sa renunte la servici pentru ca Dumnezeu nu ne va lasa si ne va da el bani pentru mancare. In acest punct, percepeam biserica ca pe o entitate sacra unde locuieste Dumnezeu, iar preotul era pentru mine personificarea lui Dumnezeu, caruia ii atribuiam puteri supraomenesti.  

La revolutie aveam 7 ani si am remarcat ca preotul umbla cu masina prin sat pentru a ajunge la inmormantari. Era printre primii care isi permiteau masina imediat dupa revolutie si pentru mine inca mai avea o aura supraomeneasca. Apoi a intrat la noi in casa de boboteaza, la vreo pomana sau inmormantare si l-am vazut cum vorbeste cand nu citeste din cartile bisericesti. Atunci am avut prima constientizare a faptului ca preotul s-ar putea sa nu ne ajute prea mult. Acest preot se transformase din Dumnezeu intr-un functionar al bisericii. Preotul nu mai are aceeasi aura atunci cand iese din biserica. Inclusiv babele, nu il mai priveau cu aceiasi piosenie. La pomana babele prindeau curaj si spuneau despre preot lucruri urate.

Preotul nostru isi pierdea aura complet atunci cand aparea imbracat ca un om obisnuit. Preotul acesta si-a pierdut aura complet. Atunci am vazut cum se negociaza locurile de veci, cum se emit predici pentru trecea la morminte cavou pentru a castiga propria firma de constructii, cum se fac afaceri cu locuri de veci si multe altele. Unde sunt locurile de veci cu morminte acoperite de iarba si cu umbra de salcie? Acest preot a tolerat instalarea unei carute in curtea bisericii foarte aproape de locul unde eu credeam ca locuieste Dumnezeu. I se parea lui ca o caruta arata mai bine decat o cruce sau un monument al ostasilor (nota: carutele rustice se instaleaza la intrarea in restaurantele cu specific romanesc nu in curtea bisericii).

Am vazut apoi cum acest preot nu a luat nicio atitudine atunci cand enoriasii dadeau festine de sarbatori legale si libere in urma carora ramaneau tone de gunoaie de toate felurile, cand enoriasii taiau padurile sau cand demolau cladirile CAP-ului imediat dupa revolutie, cand enoriasii isi mutau unii altora gardurile in cimitir. Ce rol mai are atunci un preot in societate? Sa-mi starneasca fetisuri pentru moaste...
Asta se aplica usor reziduurilor societatii de dupa revolutie (cocalarilor) care cu acelasi hazard moral religios pe care il aveam eu in copilarie : isi instaleaza iconite la oglinda retrovizoare ca sa nu crape pe sosele cand o ard cu 200 la ora sau sa nu fie prinsi la furat, ctitoresc biserici pentru a fi iertati de hotii si alte pacate, doneaza bani pentru a fi iertati, fura si se spovedesc, mananca pana nu mai pot si tin post pentru a se impartasi.

Ce a facut IPS Daniel pentru a schimba aceste lucruri? Nimic!!!
Pe site-ul patriarhiei gasim numai actiuni pentru continuarea intru adormirea societatii romanesti.
Dupa parerea mea dezechilibrul social din Romania este provocat de cocalari cu binecuvantarea bisericii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu